Artistul deja consacrat Smiley a povestit, după concertul de la Arad Open Air Festival, întâmplări amuzante din parcursul său ca producător de muzică, cum s-a simțit de-a lungul timpului la Arad și o mică dar însemnată parte din filosofia sa de viață și cum a atins succesul de care se bucură în prezent.

„Eu mi-am dorit să fiu în spatele artiștilor, nu mi-am dorit să fiu cântăreț , pe mine asta m-a pasionat să creez muzică, să mă ocup de artiști, să produc artiști și să mă ocup de tot ce înseamnă music business în general. Dar vezi cum e viața, important e să zici da atunci când ți se deschide o ușă și eu am zis da atunci când CRBL mi-a deschis ușa la trupa Simplu și a fost fantastic pentru mine, asta a fost oportunitatea mea și eu am profitat de ea cât am putut de mult. E drept că am și scris o pagină de istorie a muzicii românești moderne, împreună cu Simplu, și mă bucur foarte tare de asta. Acum continui să mai scriu așa, ce mai pot. Cumva am spus da tuturor oportunităților care mi s-au oferit și cărora am simțit că pot să le fac față. S-au întamplat multe lucruri noi, eu m-am dezvoltat, am descoperit multe lucruri noi despre mine, făcând lucruri noi, care erau în afara zonei mele de confort”.

Întrebat deopotrivă de cea mai emoționantă dar și de cea mai amuzantă poveste de culise a unei piesei, Smiley a mărturisit că majoritatea pieselor au povești „funny” care dau naștere pieselor respective, dar și că o dată în studio pentru a simți mai bine cadența unei piese, a început să danseze în timp ce o scria. 

„Cea mai emoționantă poveste este povestea celei mai emoționante piese de pe albumul „Confesiune”. E o piesă pe care am scris-o plângând, despre tatăl meu, respectiv mama mea, într-un moment de cumpănă al tatălui meu și eu eram foarte departe, eram în America atunci. Am scris-o plângând, am înregistrat-o plângând, a fost foarte greu, m-am închis în studio cu Șerban, cu care am și făcut piesa și de fiecare dată când o cânt, nu pot să o duc până la capăt. E chiar o poveste destul de tristă, și mă rog, ușor dramatică pentru mine. Cea mai amuzantă poveste despre o piesă, nu știu să spun, majoritatea pieselor au povești amuzante de la ce au plecat și ce au ajuns să fie. Despre „Vals” pot să vă spun, că atunci când o scriam, dansam în studio pentru că dacă o să ascultați cu atenție piesa „Vals” partitura de voce este o partitură de vioară, deci vocea e și cantată și compusă ca atunci când o cânți cu vioara să pară că așa a fost scrisă, cu o vioară. Toate silabele cuvintelor pică pe accente de dans, eu în timp ce scriam, dansam vals în studio și nu înțelegea nimeni de ce fac asta. Se uitau întrebători la mine - „Deci ăsta e nebun”. Când am fost la „Dansez pentru tine” am învățat să dansez vals și am învățat că valsul este un dans al dragostei împlinite, e o plutire, totul se întâmplă împreună, spre deosebire de tango, unde e o luptă, un dute-vino și când am auzit povestea valsului mi-am zis, Doamne ce mi-ar plăcea să scriu o piesă așa. Când am avut inspirația să o fac am făcut-o”.

Mereu dornic să aducă plus valoare comunității și să îi motiveze pe tineri să își urmeze visele, Smiley a povestit despre valorile care se dezvoltă la noi în țară, în ciuda tuturor piedicilor. 

„David Popovici mi se pare un exemplu pentru copii, pentru noua generație, chiar și pentru vechile generații, că dacă îți dorești ceva cu adevărat și dacă muncești pentru asta, singurele limite ți le poți pune tu. Limitările pe care ni le pune țara în care trăim sunt foarte multe, educația e precară, investițiile în educație și sport sunt jenante, nu se face nimic în sensul ăsta. Performanța de aceea este atât de aplaudată și ovaționată pentru că este meritul lui punct. Și în cazul lui Halep și în cazul marilor campioni și a celor de aici de la Arad de la robotică, i-a ajutat cineva? I-a împins cineva de la spate? Sunt copii extraordinari care dovedesc că se poate face orice, nu contează de unde vii, nu contează din ce țară vii, contează sa vrei cu adevărat. De câte ori am ocazia să colaborez cu ei să inspirăm copiii să facă ceva, toți de plâng de aceeași poveste, că nu-i ascultă nimeni, că sistemul e făcut să nu te lase să gândești liber. Dacă tu gândești altfel, fă-o cum crezi tu că e bine. Eu fac altceva, dar mă străduiesc să ajut cât mai mulți oameni, să inspir cât mai mulți oameni”.

Artistul a mărturisit că Aradul mereu i-a fost un loc în care se întorcea cu bucurie, încă de pe vremea când activa cu trupa Simplu. 

„De când eram cu Simplu Aradul era una dintre locațiile noastre preferate să venim să cântăm pentru că aici simțeam că suntem înțeleși, ceea ce făceam cu Simplu acum 20 de ani era foarte greu de înțeles, pentru timpurile alea, încă e greu de înțeles, am fost așa ca nuca în perete, dar am lăsat un semn destul de pregnant, e un vibe mai vestic așa”.

Debordând de optimism și atitudine pozitivă, Smiley a povestit că lui îi este mereu ușor să aibă speranță, să se încarce de voie bună, pentru că este înconjurat de oameni care îl ajută să fie așa. 

„În ultimul timp, mie mi s-au întâmplat lucruri senzaționale, unele le știți altele nu le știți, dar o să le aflați. Sunt foarte pozitiv, îmi place să am speranța că lucrurile se vor îmbunătăți. Am oameni frumoși lângă mine, începând cu familia mea, cu prietenii mei, cu colaboratorii mei, cu artiștii de care mă ocup, cu gașca, cu oamenii cu care mă întâlnesc la concerte, oamenii care îmi ascultă muzica. Cred că e foarte important ca fiecare dintre noi să își schimbe puțin perspectiva, toată lumea se va schimba. Doar noi avem puterea de a face o schimbare. Și eu am zile în care zic nu e bine, nu se întâmplă aia, aialaltă, de ce ma chinui să fac asta să fac cealaltă, viața nu e simplă, toți trecem prin asta, dar eu cred că e important cum primești tot ceea ce se întâmplă în viața ta. Putem privi totul ca pe o oportunitate sau ca pe o problemă,  dar care ne poate învăța multe despre noi și despre lumea asta și despre eul nostru interior. Oamenii cred că viața li se întâmplă, dar e foarte greșit, noi ne construim viața și ce se întâmplă în viața nostră, noi avem puterea asta. Eu sunt exemplul viu. Tot ce mi-am dorit să fac am făcut, este o perioadă de timp, poate nu se întâmplă imediat, dar poate se va întâmpla peste o perioadă de timp. Fiecare își construiește viața așa cum crede de cuviință”.