Saturnalia era un festival roman al recoltei care marca solstițiul de iarnă – întoarcerea soarelui – și-l onora pe Saturn, zeul semănării. Multe surse istorice sugerează că acest festival a inspirat în mod direct Crăciunul și multe dintre cele mai comune practici din ziua de azi.

„Acesta era un sezon festiv pentru romani, care a fost continuat de creștini”, spune istoricul Scott McDonough, care predă cursuri de istorie antică la Universitatea William Paterson.

Chiar dacă unii experți încă nu sunt convinși și discută în continuare despre relația exactă dintre Saturnalii și Crăciun, accepțiunea generală este că biserica a adoptat sărbătoarea păgână și i-a dat altă semnificație spirituală ca o mișcare de marketing, pentru a coopta cât mai mulți membri.

Saturnalia – Între Crăciun si Anul Nou

Saturnalia era un festival care de obicei dura între  17 și 23 decembrie, în cadrul căruia se dăruiau cadouri minore, și în care participanții se salutau cu grecescul 'Io Saturnalia!'. Fiind un festival al solstițiului de iarnă, se aprindeau lumânări și lampadare în casă, pentru a oferi lumină într-un anotimp întunecat.

Cu toate astea, există și multe elemente ale Saturnaliei care au fost integrate în Anul Nou, prelungind sărbătoarea de la câteva zile la întreaga a doua jumătate a lunii decembrie

Printre altele, Saturn era și zeul recompensei și al agriculturii. Astfel, cu ocazia Saturnaliei, cetățenii Romei sărbătoreau cu atât de multă fanfară anul nou și întoarcerea soarelui încât unele surse îndoielnice susțin că aceștia petreceau până își pierdeau mințile la propriu.

Sărbătoarea a devenit, de-a lungul secolelor, sinonimă cu excesul pentru care vechii romani sunt celebri — mai ales în filmele de la Hollywood. „Saturnalia” a intrat în dicționarul englez, însemnând „ocazie de desfăț sălbatic”. Cetățenii participau la mascarade și jocuri de noroc, un calendar roman din secolul al IV-lea găsit aproape intact de arheologi ilustrând luna decembrie cu o mască și o pereche de zaruri.

Unul dintre cele mai faimoase aspecte ale Saturnaliei, înlăturat în întregime de doctrina autoritară creștină într-o încercare de a elimina conștiința de clasă din societate, era răsturnarea statutelor sociale. Stăpânii și servitorii schimbau rolurile în acea perioadă, patricienii servind mesele sclavilor lor.

Un Crăciun de modă veche?

O gamă atât de vastă de obiceiuri s-ar putea să nu sune în mod special ca și Crăciunul pe care îl știm, dar în realitate, pentru o lungă perioadă de timp, Crăciunul însuși nu semăna cu cel pe care îl știm azi.

În secolul al XIX-lea, datorită olandezilor din New York (inventatorii lui Moș Crăciun) și faimosului autor Charles Dickens, Crăciunul a fost reimaginat ca sărbătoarea iubită a copiilor pe care o cunoaștem astăzi.

În anul 350 d.Hr., data Crăciunului a fost stabilită de către Papa Iulius I ca fiind pe 25 decembrie - suspect de aproape de Saturnalia. Având în vedere că Biblia nu menționează data nașterii  și că cei mai mulți teologi și istorici sunt de acord că, dacă a existat, Iisus s-ar fi născut undeva în luna mai, teoria că biserica a preluat Saturnalia ca o mișcare de marketing este și mai probabilă.

Alte teorii

Există câteva alte teorii cu privire la motivul pentru care 25 decembrie a devenit, oficial, ziua de naștere a mântuitorului creștin.

Una dintre cele mai comune astfel de teorii este că mitul nașterii lui Iisus a fost preluat direct din mitologia egipteană, unde zeul soarelui, Ra, are o istorie aproape identică cu a fiului lui Dumnezeu.

Altă teorie susține că, din moment ce 25 decembrie este exact nouă luni după data învierii lui Iisus, biserica s-a gândit că va arăta foarte frumos și simetric dacă acesta a fost conceput în aceeași zi în care a renăscut.

O altă teorie este că un cult roman al soarelui de la mijlocul secolului al treilea – cultul lui Sol Invictus – a considerat că 25 decembrie este o zi sacră. Venind imediat după cea mai întunecată zi a anului, 25 decembrie este punctul anual în care soarele „se naște”.

Dar povestea reală a modului în care Saturnalia s-a transformat în Crăciun poate avea mai puțin de-a face cu părinții bisericii și mai mult cu romanii înșiși.

Până în secolul al IV-lea, creștinismul era la modă. Mulți romani importanți se convertiseră, dar aristocrații, ajungând în fruntea societăți datorită tradițiilor antice, nu voiau să renunțe așa ușor la aceste obiceiuri. Combinarea noii sărbători „la modă”, Crăciunul, cu datinile vechi era o modalitate bună de a-și păstra statutul social și de a arăta că nu s-au îndepărtat de tradiții.

Încearcă si tu niște jocuri de Crăciun la Princess Casino: https://www.princesscasino.ro/all-games