Fără să-i cunoști, chiar și sumar, biografia, doar văzându-l, conștientizezi că NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este un personaj UNIC, nu numai ca ținută, ci și ca atitudine, prin modul de a se raporta la ceilalți: întotdeauna POLITICOS, dar cu aerul de superioritate NEOSTENTATIV, însă identificabil doar celor „puțini aleși, din cei mulți/foarte mulți chemați.”

A avut șansa, de fapt hărăzirea divină, de a se naște într-o familie de mari muzicieni. O mătușă dinspre mamă studiase pianul cu Franz Liszt, mama lui fiind o distinsă profesoară de pian, iar bunicul său, NICOLAE BRÂNZEU este considerat, unul din cei mai reprezentativi muzicieni români. Copilul NICOLAE MIHAI BRÂNZEU a început orele de PIAN la cinci ani, dar opțiunea sa nu a fost pentru acest superb „instrument muzical”, ci a urmat o specializare, ce presupunea, prin excelență, CREATIVITATE și anume REGIE TEATRU MUZICAL. Referindu-se la studentul NICOLAE MIHAI BRÂNZEU, prof. univ.dr. Anca Daniela Mihuț preciza că acesta reprezintă „unul dintre cei mai talentați și merituoși absolvenți ai specializării „Artele spectacolului muzical” din cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj Napoca.                      

NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este LABORIOS, abordându-și, după absolvire, cariera didactică, cu RESPONSABILITATE ȘI DEVOȚIUNE. Astfel că, în cei 14 ani de la licență, a regizat peste 50 de spectacole, legitimându-se ca PROFESIONIST, cu pluralitate de preocupări temeinice, remarcându-se nu numai ca REGIZOR cu VOCAȚIE, ci și prin ACTIVITATEA DIDACTICĂ și de FORMATOR, elevii săi obținând importante premii la Olimpiade și Concursuri de teatru muzical.

Dar NICOLAE MIHAI BRÂNZEU probează nu numai INTELIGENȚĂ ARTISTICĂ și CREATIVITATE, ci și APTITUDINI pentru CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ, astfel că finalizează un doctorat în Muzică la Universitatea de Vest din Timișoara, cu calificativul MAGNA CUM LAUDE,  având tema: „Aspecte stilistice referitoare la creația compozitorului Nicolae Brânzeu”. Cu toate că recunoaște relativitatea titlului de doctor, în lumea de azi, NICOLAE MIHAI BRÂNZEU precizează că  s-a hotărât să elaboreze o teză de doctorat despre PERSONALITATEA ERUDITĂ a bunicului său ilustru (compozitor, dirijor, corepetitor la Opera din București, profesor de armonie la Conservatorul din București, FONDATOR al FILARMONICII ARAD), deoarece a dorit să cunoască, în profunzime, personalitatea, aflată sub „semnul unicității și al muzei Euterpe”. Astfel, a cercetat documente de arhivă (publice și familiale),  scrisori, cronici sau articole de specialitate, partituri și afișe, în total, MII DE PAGINI despre compozitorul, dirijorul, cu studii la Paris, dublu laureat al trofeului GEORGE ENESCU pentru compoziție, pe care marele muzician îl și recomandase către directorul Operei Române din București, arătând că numirea lui Nicolae Brânzeu „ar fi prețioasă pentru Opera noastră”. TEZA DE DOCTORAT, cu excepția primului capitol, care se referă la biografie, constituie o analiză „la rece” a partiturilor (operă, simfonii, muzică de cameră, muzică vocală: capitolul al lI-lea), a spectacolelor de teatru și operă (menționăm „Săptămâna luminată”, considerată prima operă de teatru expresionist: capitolul al III-lea). Cu un preambul „ACTA EST FABULA”, întreaga teză de doctorat relevă CONTRIBUȚIA lui Nicolae Brânzeu privind școala muzicală românească, opera sa continuând să emoționeze prin „profunzimea temelor muzicale și a construcțiilor polifonice, prin originalitatea creației sale dramatice”.  

NICOLAE MIHAI BRÂNZEU este cadru didactic la Colegiul de arte „Sabin Drăgoi” din Arad și lector universitar la Facultatea de Muzică din cadrul Universității timișorene. Ne vorbește cu un ENTUZIASM, cenzurat de LUCIDITATE, despre faptul că a preda, deopotrivă, în învățământul preuniversitar și în cel universitar este o șansă, prin faptul că, fiind COMPLEMENTARE, constituie o provocare, ca predare-învățare, producându-i reale bucurii profesionale. Poate, cu un alt prilej, ne vom referi la  regia de teatru și la regia de teatru muzical (asocieri și disocieri), cu precizarea că discuția, interesantă ca problematică, presupune o largă dezbatere nu numai a specialiștilor, ci și a iubitorilor celor două arte: TEATRUL și MUZICA.  În final, urarea este ca întotdeauna, SUCCES, în continuare.

Lizica Mihuț

P.S. Profile în câteva „linii" vor continua începând cu 15 ianuarie 2024.                                 

Sursa: ARQ