Un spectator , în drumul spre ieșirea din stadion, îmi transmite din spatele meu, ” Numa pase cu latul, domn Hamza”. Îmi vine replica pe moment și-i răspund ”Și de-a latul”.

Într-adevăr, senzația generală , la finalul meciului UTA- Universitatea Cluj a fost aceasta , o groază de pase numai cu latul și numai de-a latul terenului. Inclusiv antrenorul clujenilor recunoștea în declarațiile lui că au lipsit pasele în adâncime și fazele de unu contra unu.

Motivele le putem doar presupune: lipsa de personalitate a jucătorilor, teama de a  nu greși tehnic , evitarea riscului de a nu stăpâni preluări, lipsa atenției distributive, lipsa unei pregătiri tehnice corespunzătoare  și cea mai importantă bănuială ar fi , nefinalizarea procesului de omogenizare a realțiilor dintre coechipieri.

Din aceste motive, nu au ieșit în evidență ( din nou) decât fundașii centrali, noul portar și cât a putut, Cristian Mihai, ocupanți ai unor posturi care nu trebuie să construiască, ci mai degrabă, să distrugă.

Dacă socotim bine și acest punct câștigat este cât de cât folositor, marea dezamăgire este că am pierdut două.

Dar putem  unge cu miere și acest lucru, luând în considerarea una din declarațiile lui Mircea Rednic: ” Să nu uităm că până acum am jucat doar cu echipe cu pretenții de play-of ”.

Deci, să avem răbdare și ( ca o glumă) să ne liniștim că avem același număr de puncte cu echipa campioană a sezonului trecut, FCSB.

Sursa: ARQ