Recent, a fost lansată on air a cincea carte a colegului de condei, Paul Krizner.Cartea a apărut în condiții grafice deosebite la Editura Ștef, Iași,2021 și se bucură de o prefață a universitarului dr. Anton Ilica!

Iată ce afirmă distinsul profesor: „Textul cărții nu poate fi delegat vreunei specii literare cunoscute, iar autorul, Paul Krizner, e un personaj exotic, înzestrat cu farmec și cu o neasemuită omenie, vecină cu o inedită reproiectare a bunătății” (pag.5).

Din cuprinsul noului volum (peste două sute de pagini) se desprind idei și învățăminte,care converg înspre o specie literară mai puțin cercetată, eseul (din fr.essai=a încerca) în prozopoem epic cu grave accente moralizatoare .

Epicitățile sunt desfășurate pendulatoriu după cum aflăm din chiar titlul volumului „Între cer și pământ suntem noi” (cu afinitate, subcapitolele - Ganduri, răfuieli, pamflete și perifraze - atenționează, oarecum lectorul avizat asupra conținuturilor sau a subiectului propus). Cincizeci și șase de texte compun volumul de parcă desprinse din ciclul săptămânilor anului și avertizează asupra faptului că „Volumul de față reprezintă trăirile unui director de școală de la țară (...) dragi cititori, știu că nu aveți mult timp pentru lectură, dar din puținul care-l aveți aruncați o privire printre aceste pagini și fiți cum vreți voi, fericiți, nostalgici, încrezători, fiți aspri dacă e cazul și nu în ultimul timp zâmbiți, doar așa această «Vale a plângerii» poate deveni mai suportabilă" (Un gând la început de lectură,Paul Krizner, pag.17).

În anul 1533, Michel Montaigne, care a trăit vremuri frământate la Bordeaux, spunea: „Panseuri, sau cum mai sunt denumite eseurile,stârnesc meditații și retorisme”.

În consonanță cu aceste afirmații și nu numai, ne-am aplecat asupra conținutului și am decantat elaborarea acestora laborios și riguros.

Firesc și amprentabil, conform cu ființa unui tânăr, care prea devreme e nevoit, să dea lecții... (o parte din eseuri au fost publicate sub formă de Serial în cotidianul Glasul Aradului, vreme de câțiva ani).

Grăite, făptuite și găzduite, scrierile lui Paul Krizner se conduc după niște principii estetic-filosofice ca la paradă, și care au la bază vivacitate, agreabilitate, disponibilitate, euforizante fiind moralele sau învățămintele care se desprind, nu numai apriori ci și utopic.

În această carte (cum în precedentele) autorul nu a recurs la „Musafiri” care să îi populeze zelul condeiului, deci, în această carte vorbește Sinele!

Neprăfuit de colbul anilor ci mistuit de ceea ce se petrece în jur!

Nu e o carte de sertăraș nici de gazetăraș contrafăcut precum o Limoncella a capella!

Ci este o carte cu etichetă textuală! Cu o textură modernă a scrisului!

Cu și despre iubire la tot pasul care iubire, însă nu atinge Erosul .

Etos și Thanatos sunt pârghiile de susținere motivațional. Limbajul e unul explicativ și desigur, receptiv, astfel că, desprinse din experiențe și trăiri dintr-o Agora... unele eseuri sunt scăpate, altele deocheate, unele obsevate, altele concertate, numai bune de a fi respirate „in corpore" pe talgere de fină lectură! Pentru că, numai aşa, când scriem, ne înfruntăm din bucuria de a trăi! În lume!

Numai așa ne asumăm o altă condiție umană!

Scrierile lui Paul Krizner vor deveni „Docudrame” de necontestat, pe măsură ce vor dovedi că nu au fost scrise la comandă de un comanditar... ci la comanda unei stări!

Viața!

Un alt sistem de valori propune noul volum.

Acelea ale axiomaticului și al dogmelor morale de care azi e acută nevoie!

Sunt cuprinse în paradigmele cărții, identități ale regnului uman, care este asemeni unui pendul!

Tace și bate!

Iată și câteva din titluri care ,cu siguranță,sunt o pledoarie pentru lectură:

„Ce folos că vine vara?";

„Avem de toate și nimic";

„De vorbă cu îngerii";

„Chiriaș în inima ta!";

„Atâtea doruri ce dor";

„Obladi oblada... în mi minor"...;

„Borseta, jacheta și bufonul de Eros Machiavellic" ș.a.

Cu referire la coperta întâi se cuvine a menționa că este una foarte bine reprezentată!

Copacii sunt semnul verticalității care volens-nolens se clatină sub arderi de arpegii de vreme!

Doi copaci... simbol al perpetuării și o bancă!

Goală! Vidul!

Din noi! Pe care, din păcate, îl resimțim la orice bătaie!

De clipă! (concepția grafică: prof. Rodica Pușcău).

Coperta a patra aparține elevei Raisa Bătrânețe, clasa a șaptea, iar grafica este semnată de Marius Cristian Moț. O copertă, a patra, pune în relief personalitatea și cariera tânărului dascăl/scriitor.

În concluzie, o nouă carte!

Un nou stil de abordare!

Între Cer și Pământ suntem noi!

Dar... oare, chiar suntem?!

Sau e nevoie de Stil!?

Pentru că...

Le style est l'homme meme... Dar,oare!, unde ne sunt ele, vindecătoarele Stele?!

Ca o simfonie a Psalmilor, cartea mângâie, precum liturghii de mănăstiri, minți și atinge, descrețind frunți.

A consemnat

Florica R.Cândea

Intraţi AICI pentru VIDEO.