Grăniceri 2022

File de istorie

Motto:

„Sosit-a vremea...

un anunț generic

pe care-l întâlnești în fiecare zi

mi-e teamă și mă bucur

de-ntuneric

de conjugarea verbului a fi”

... „eu voi dormi de-a pururi împăcat

în satul meu de vise fermecat”(Gheorghe Șora, 2010 Teama de întuneric, 2011 post mortem Retrăim lumina)

Context:

Istoria satului Grăniceri, un sat patriarhal de câmpie, de pustă, va scrie alte pagini, de-acum, pentru că, exact la 160 de ani de la nașterea lui Vasile Goldiș, un Fiu al Satului, Gheorghe Șora, s-a întors acasă!

Imateriala sa prezență va (i)lumina un neant al Marii sale treceri!

Generația de dascăli de azi, în frunte cu directorul școlii prof. dr. Paul Krizner, i-a cinstit memoria, cum raze de soare au scăldat frunți și au încălzit inimi!

Ca măsuri ale existenței omenești în călătoria noastră pe acest pământ numit „vecuire”, suntem datori să nu fim nepăsători cu trecutul, acum devenit țărâna întunericului, ci să-i redăm lumina prezentului!

La Școala din Grăniceri, cronici de cuvinte vor deveni simboluri!

Directorul scolii, Paul Krizner, doctor în istorie, și nu ori unde ci la Istitutul „George Barițiu” al Academiei Române, s-a îngrijit să deschidă, metaforic, cancelaria și să ne ofere o lecție! Deschisă!

Sub cerul liber a fost sfințit un Însemn memorial din marmură în memoria istoricului, scriitorului, publicistului Gheorghe Șora, înălțat la cer în urmă cu câțiva ani (2011).

Întors definitiv în sat? Gheorghe Șora își doarme somnul etern (acum) și la școală!

O seamă de oaspeți au participat la Liturghia amiezilor de toamnă.

Ceremonial:

Acesta a fost, pe cât de solemn, pe atât de evlavios și încărcat de emoțional!

Copii, îmbrăcați în straie de sărbătoare (provenite din zona de obârșie a familiilor) au constituit cu pâine și sare, momentele de bună primire! Îndătinate!

Care nu au fost puține cu de-amănuntul!

Înalte fețe bisericești, în frunte cu ÎPS Timotei, un sobor de preoți, reprezentanți ai Consiliului Județean Arad în frunte cu președintele și vicepreședintele, reprezentanții Primăriei în frunte cu primarul Petru Claudiu Bătrânuț și viceprimarul, inspectorul școlar general și inspectorul de specialitate, directorii Bibliotecii Județene și ai Complexului Muzeal, corpul profesoral in corpore al școlilor arondate, istorici, reprezentanți ai arhivelor și cercetători, oameni de cultură arădeni, cetățeni și rude, elevi și trecători, au onorat prin prezență și note de civism, desfășurarea sărbătorii.

Iar toate alocuțiunile și luările de cuvânt au convers înspre ceea ce înseamnă Model și Spirit al unui anume timp ca într-un Pantheon cultural.

Undeva, de sub cupola(o)glinzilor) și a grinzilor, o lumină ardea mocnit... era dorul!

Placa de marmură, comemorativă „dr. Gheorghe Șora”, a slăvit clipa amintirilor!

Festiv:

În același timp contextual, după dezvelirea și sfințirea îndătinată, a fost inaugurată Biblioteca școlară care va purta numele ilustrului om de științe istorice și ale literaturii.

Fiind în anul Centenar al Încoronării, o frumoasă și expresivă Expoziție omagială a furat ochii pe coridoarele instituției școlare.

Ceasul la propriu și la figurat:

Desigur, fiecare avem un timp și un ceas, care ne ticăie pașii și ne însoțește minutele și secundele. Ceasul adevărat a fost restaurat de curând și ora 8 e ora începerii!

Ceasul figurat e Ceasul de ora 12/11,2022, al timpului din fiecare vorbitor, care a exprimat trăiri cu/despre Gheorghe Șora!

Ceasul figurat a fost Ceasul împărtășaniei cu generațiile!

Într-un Azi pentru nedefinitul Ieri!

Copiii de ieri și copiii de azi și-au dat mâna Educației căpătate în școala de la sat!

Iar așezarea lor (în recital cu poeme de Gheorghe Șora) este un gest recuperatoriu!

Martori la ceea ce s-a fost petrecut au fost dascălii și educatorii vremurilor, iar „podul” de flori a fost „puntea” anilor!

În concluzie:

Sumă a sumelor tuturor lecțiilor învățate și asumate, (prin acordarea de Diplome omagiale, Diplome de Excelență și Actum Honoris) mai tânărul dascăl, director Paul Krizner a fost azi omul de la catedră, fără catalog dar cu cinstea unei aparte demnități!

Cinstindu-și înaintașii, ori predecesorii, și-a cinstit, practic, propria ființă!

Întrupată în decorul unei smerite și decente prezențe!

Din desfășurarea imagologică, veți putea admite și vă rog să recunoașteți toate personajele și personalitățile, care i-au fost stâlp, scut și pavăză azi!

***

(n.n:...în drum, am fost întrebată ce simt când trec prin satul meu!!! abia atunci am înțeles durerea profesorilor mei care auzeau clopoțelul sunând dar nimeni nu-i mai chema la ceremonialul de deschidere al anului școlar!!!

...cine să îi mai cheme???....

...drumul gonea iar un ochi lăcrima drumul spre vechea școală... iar alt ochi strălumina înspre morminte și cele două cruci! unde să mă mai duci ceas al meu?!

Această Lecție de cinstire mi-a convins inima de deșertăciunea pierderii printre cei dragi și neprețuirea pretuirii, la timp!)

A consemnat,

Florica R.Cândea, membru UZPR Filiala Arad

12 noiembrie 2022

Sursa: ARQ