Era în 1973. Acum 50 de ani.
29.05.2023 ⋅ 0 comentarii
Echipa de juniori a clubului arădean Vagonul a izbutit o performanță fără egal pentru un club modest care își urma calea lui, în umbra incontestabilei UTA.
Un grup de jucători talentați, descoperiți și ”șlefuiți” de marele antrenor de copii, Alexandru Hăran ( odihnească-se-n pace), au urcat pentru prima oară în viața lor într-un avion și au poposit pe marele stadion bucureștean ” 23 August” pentru a o întâlni pe Dinamo , o echipă la care pielea se făcea ” de găină” doar când îi auzeai numele.
Până atunci, Vagonul, cu Gal, Suciu, Chișbora, Torok, Csecsi, Hamza, Nădăban, Fodor, Stanca, Iuhasz, Melnic, Baliga, Gîngă, Morar, Socaciu...și i-am scris într-o ordine aleatorie, a spulberat echipe cunoscute precum UTA, U Cluj, U Craiova, ASA Tg. Mureș.
Pășeam prin tunelul ce ducea de la vestiare la teren cu sentimentul măreț că prin acest tunel au trecut fotbaliști ” grei” precum Răducanu, Lucescu, Dobrin, Eusebio , dar și cu teama de a nu ne face de rușine, pe noi, clubul și pe cel care ne-a fost ca un tată de când am lovit prima oară mingea de fotbal, nea Hăran.
Am schimbat cu Lucuță, căpitanul lui Dinamo, fanioanele la alegerea terenului , dar gândul îmi era mereu la colegii mei de la Liceul Pedagogic, care așteptau interviul cu căpitanul echipei învingătoare. Pe-atunci , o mare realizare...să apari la televizor .
N-a fost să fie. Nu am câștigat , dar nici nu am pierdut în timpul regulamentar de joc. Loviturile de departajare au hotărât ca Dinamo să câștige și să primească drept răsplată, o excursie în RDG .
Am făcut această lungă introducere nu numai ca cei care au participat atunci la acest eveniment să retrăiască emoțiile unor copii care au iubit fotbalul, dar și ca un mesaj de calde
felicitări
echipei de tineret a UTA-ei de astăzi, jucători ce și-au încununat munca lor și-a antrenorilor care i-au crescut și format, cu un titlu de vicecampioni ai României.
Și atunci în 1973, fiecare dintre noi a visat să ajungă să joace în echipe mai mari. Unii au reușit, alții, nu, dar dragostea, devotamentul pentru fotbal le-a rămas în suflet.
Ce repede au trecut 50 de ani....
Toate reacţiile:
2Coafura Violeta Stanciu şi Cristian Ionescu
Sursa: ARQ