Am luat calea pribegiei sportive: Cupa Mondială din Qatar 2022 este în plina desfășurare. Ca orice norocos care apucă să călătorească în orașul cosmopolit Doha, a trebuit să mă orientez rapid din punct de vedere gastronomic. Bucătăria tradițională din Qatar este foarte asemănătoare cu cea din alte țări din Golful Persic. Se găsește falafel și șaormă, hummus (năutul bătut cu tahini), există baba ganoush (un fel de salată de vinete), există pita arăbească ca o lipie, pretutindeni zărești multe curmale iar condimentele abunda peste tot. Mezze pentru ei este combinația de farfurii mici, care de obicei conțin hummus, mouttabal (făcută cu vinete și tahini), baba ganoush, tabbouleh (o salată arabă făcută cu pătrunjel, roșii, mentă, ceapă și asezonată cu ulei de măsline, suc de lămâie și ardei) care se servește cu pâine arabă și legume murate. De la idea de gustări - mezze provine în română noțiunea de mezel. Deasemenea după cum ne informează Dan Alexe “mizilic", nu e altceva decât substantivarea lui “mezze” cu sufixul turc -lik: mezelik.  

Comparația cea mai la îndemână este cu tapasul spaniol: ambele pot fi consumate ca aperitiv sau chiar ca fel principal deși mezze tind să fie mai ușoare decât tapasul. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea felurilor de mâncare conțin ingrediente proaspete, cum ar fi legume, ierburi și condimente.

Ceea ce definește cu adevărat bucătăria din Qatar sunt condimentele. Fiecare fel de mâncare are un gust diferit și se folosesc o mulțime de condimente cu aromă puternică. Cardamom, turmeric, șofran sunt cele mai comune. Mirodeniile aduc un aport gustativ intens. Șofranul vine din Iran și este foarte bun: este chiar șofranul autentic din pistilele florilor nu pulberile care ajung pe la noi prin supermarketuri. Cardamomul de asemenea se folosește mult în bucătăria din Qatar. Am observat că localnicilor le place foarte mult aroma de citrice. Folosesc de exemplu lămâie deshidratată, care devine praf de aromatizat salatele.

Dacă noi ne fălim cu sarmalele, felul de mâncare cu care se laudă Qatarul este machboos. Este un fel de orez foarte picant cu anason, cuișoare, curry și toate condimentele pe care ți le poți imagina. Deasupra se pune carnea: bucăți de miel sau de pui înăbușit sau chiar carne de cămilă.

Orezul este un ingredient de bază al alimentelor din Qatar fiind folosit în multe preparate.
Deși comun mai multor țări din Orientul Mijlociu, machboos este diferit în Qatar față bunăoară de Kuweit unde orezul este alb, pe când aici în Qatar se folosește cel galben. La fel am putea spune și noi de sarmalele noastre care diferă de cele turcești sau grecești.

Tocănițele constituie o tradiție viguroasă a gastronomiei din Qatar. Carnea de miel sau de cămilă se gătește înăbușit; cere mult timp pentru a devenii suculentă și gustoasă. Un alt fel de mâncare la oală, de altfel foarte popular este saloona, un ghiveci de legume picant care se face în general cu vinete, roșii, morcovi și cartofi, care poate conține și carne și care poate fi consumat - bineînțeles - cu orez.

Un desert extrem de popular, asemănător budincii, se numește umm ali. Făcut din foi de foietaj și lapte, este presărat cu nuci și stafide. Celor ca mine care adoră brânza, un răsfăț obligatoriu este kunafa, un desert făcut cu foi de aluat care se întinde, înmuiat într-un sirop dulce, stratificat cu brânză, nuci sau chiar smântână!

Toate aceste bunătăți se însoțesc cu ceai negru foarte picant, sau ceai cu șofran sau fistic la care se adaugă puțin lapte sau lapte de migdale.

Luqaimat sunt varianta din Qatar a gomboților cu prune de la noi. Aceste bile, concentrat de deliciu sunt crocante la exterior (deoarece vin fripte în ulei) și moi pe interior. Întrucât nu există zahăr în gălușca sau gombotul luqaimat, acesta e stropit sau scufundat într-un sirop de zahăr, miere sau curmale. Se servesc cu ceai Karak sau cafea arabă.

Desigur mă aflu într-o țară arabă unde libertatea, așa cum o înțelegem noi europenii este relativă. Nu ar fi respectate drepturile LGBTQ iar relațiile între persoane de același sex ar fi aspru pedepsite, cu până la 7 ani de închisoare. De asemenea este criticabil raportul față de muncitorii imigranți care asigură forța de muncă a țării; accidentele de pe șantierele fabuloaselor stadioane au fost, după cum se relatează, mușamalizeze. De asemenea mă aflu într-o țară în care alcoolul este interzis. Din aceasta cauza, unul din jurnaliștii britanici James Corrigan a ales să renunțe la participarea ca suporter și jurnalist la Cupa Mondială din Qatar. A declarat, odată întors acasă că este mult mai satisfăcător să urmărești meciul la cafenea sau pub, pe un ecran de televizor, înconjurat de prieteni și alcool. Se zvonise deja că alcoolul va fi scump, dar relativ ușor de găsit. In realitate nu se găsește deloc.

Invidiez așadar pe orice arădean care în confortul propriei locuințe, (nicăieri nu e ca acasă), își pregătește sau își comandă o porție generoasă de mâncare (orașul de pe Mureș este plin de șaormerii cu iz de Orient Mijlociu), apoi își deschide sticlele de bere sau vinurile delicoase de Miniș pentru a se poate bucura confortabil de parfumul libertății, cu ochii la meciurile Cupei Mondiale din Qatar difuzate în direct la televizor.

Robert Hag-Barkher

Sursa: ARQ