În așteptarea primăverii

Sau, de ce nu, a primei veri ?

Io, groful din imperiul mierii,

Putred de soare și averi,

Împărățind peste-o oștire

De viespi trufașe și albine

Și care când își ies din fire

Duc greu război în cap la mine,

Având cămările ticsite

De pulberi fine și polenuri,

Cernute-n timp prin dese site,

Filtrând un iz din alte vremuri

Și pivnițe gemând de faguri

Cu miere neagră, princiară,

Ce-o am cules luptând sub steaguri

Pe Crișul de odinioară,

Purtând pe braț eșarfa voastră,

Cu voi în gând atac miresme,

Și când devor o Floare-albastră

De voi mă leagă multe semne…

Îmi iau ca martor scutierul

Ce mă asistă la turnire

Să vă iubesc până dă gerul

Cu deznădejde și uimire

Și vă trimit ce de cu toamnă

Am strâns în stupi pentru iernat

şi mă iertaţi, departe Doamnă,

Că preţ de-o viaţă am fost plecat.

Vasile de Zărand