Confesiunile unei traseiste
22.06.2023 ⋅ 0 comentarii
Singura dată când, de-a lungul celor patru Evanghelii, Isus Cristos pare descumpănit, este în momentul în care îi este adusă în față o femeie păcătoasă. Și atunci Mântuitorul cere fariseilor și saducheilor timp de gândire și se retrage mai la o parte și începe să scrie pe nisip. Continuarea bănuiesc că o cunoaște toată lumea. ”Acela dintre voi care se crede fără de vină ...”
Probabil că un sentiment asemănător au experimentat mulți dintre spectatorii ce au asistat aseară la monologul actriței bucureștence Marcela Moțoc, care a depănat cu har în fața celor prezenți la Teatrul de Vară arădean viața tumultoasă a unei prostituate, care ”presta” nu pe o șosea de centură, nici în vreun bordel discret, ci își ”trata” clienții pe rândurile din spate ale unei săli de cinema.
Și acolo poveștile de dragoste de pe ecran se împleteau cu un umor amar cu amorul pe care personajul îl făcea la adăpostul semiîntunericului sălii, într-un text sclipitor, scris de Lia Bugnar (care semnează și regia spectacolului) și care ne obligă pe toți cei care i-am ascultat spovedania acestei tinere (de)căzute parcă dintr-un roman de Dostoievski (Sonecika Marmeladov!) să ne reconsiderăm opiniile față de practicantele ”celei mai vechi profesii din lume”, sau barem, asemenea lui Isus, să cădem câteva momente pe gânduri ... înainte de a ridica piatra.
Vasile de Zărand
