Se știe că Liceul Baptist „Alexa Popovici” din Arad este, în prezent, unul din cele mai prestigioase din Arad, dar nu trebuie să uităm cât de dificile au fost demersurile pentru înființarea acestuia. Probabil, puțini au crezut că acest vis frumos, de a avea un asemenea liceu la Arad se va materializa.

Îmi amintesc momentele de început, când profesorul IOAN REDIȘ bătea la toate ușile posibile și imposibile, solicitând sprijinul oficialităților și nu numai acestora, pentru înființarea liceului. Au fost uriașe strădanii, nopți nedormite, sacrificii asumate, memorii peste memorii,  adesea decepții și rareori bucurii, dar profesorul IOAN REDIȘ, cu o extraordinară consecventă, nu a abandonat bătălia pentru a înființa acest liceu la Arad. Să subliniem că numai cu sprijinul lui Dumnezeu și apoi al oamenilor, s-a înființat liceul, la început cu 23 de elevi, avându-l ca director pe IOAN REDIȘ, liceu care „a crescut” de la an la an, ajungând, în prezent, să aibă peste 1.000 de elevi. Cunoscându-ne, din copilărie, familiile noastre fiind prietene, NELU REDIȘ m-a invitat la festivitatea sa de pensionare, după 24 de ani de directorat. Nu mi-e rușine să recunosc că a fost a doua oară, de-a lungul vieții mele, când am plâns, în cadrul unei festivități. Se știe că am organizat și am conferit titluri de DOCTOR HONORIS CAUSA unor personalități de anvergură și  NU trebuie să se considere că asocierea este forțată și nepotrivită, dar trebuie să precizez că prima dată am plâns la festivitatea de conferire a înaltului titlu academic de DHC, regelui MIHAI, fiind prima universitate din România care a organizat o asemenea festivitate și a doua oară, la pensionarea lui NELU RADIȘ. Împresionante, nu au fost festivitățile, în sine, ci atmosfera încărcată de o puternică emoție, trăirea profundă a momentului, sentimentul de adâncă iubire și admirație a colaboratorilor, a tuturor celor prezenți la eveniment. 

Mă bucur că după 24 de ani de directorat al Liceului „Alexa Popovici” și după 50 de ani de slujire, în Biserica „Speranța”, ca dirijor al Corului (care ar trebui să-i poarte numele, ca gest de, evidentă, datorie morală), pentru implicarea și pentru dăruirea fără rezerve și adeseori, cu sacrificii, numai de el și familia lui știute (o familie frumoasă, cu opt copii), IOAN (NELU) REDIȘ este elogiat pentru contribuția sa de excepție.

Să reținem admirabila colaborare, pe care NELU REDIȘ o are de peste 30 de ani, cu profesorul, compozitorul și dirijorul THEODOR CACIORA, o personalitate prestigioasă a învățământului muzical din România și nu numai.                                                             

Iar, în final, urări de SĂNĂTATE și VIAȚĂ LUNGĂ! 

Lizica Mihuț