Pentru mica, dar foarte activa comunitate sârbă din Nădlac, ziua de 8 noiembrie reprezintă o sărbătoare de suflet – hramul Bisericii. Conform calendarului iulian folosit în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe, la această dată se prăznuieşte Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir (26 octombrie, stil vechi).

Comunitatea ortodoxă sârbă din Nădlac s-a organizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în urma desprinderii de comunitatea ortodoxă română, în cadrul procesului de despărţire ierarhică dintre cele două comunităţi. În localitatea Nădlac, actul de despărţire s-a semnat la data de 8 noiembrie 1872, exact acum 150 de ani. Biserica şi clădirea şcolii, folosite în comun până la acea dată, au rămas comunităţii române, care a plătit sârbilor o despăgubire în bani, cu care s-a ridicat actuala biserică sârbă din Nădlac. După despărţirea dintre comunităţile română şi sârbă, ortodocşii sârbi nădlăcani au fost îndrumată duhovniceşte de un număr de aproximativ 24 de preoţi, primul fiind George Vuici (1874-1878).

Conform inscripţiei de pe turnul bisericii, ridicarea locaşului de închinăciune ortodox sârbesc s-a încheiat în anul 1893. Icoanele de pe iconostas au fost realizate la începutul secolului al XX-lea, în anul 1909, de către Eugen Schpang, originar din Timişoara.

Păstoriţi în ultimii 20 de ani de către părintele Milovan Milin, sârbii din Nădlac s-au îndreptat, cu mic, cu mare, spre locaşul de cult, pentru a-şi sărbători patronul spiritual. Deşi comunitatea sârbă din Nădlac este una destul de mică, biserica a fost plină. Într-o adevărată zi de toamnă, după datină, începând cu orele 10, s-a săvârşit Sfânta Liturghie, invitaţi speciali fiind preotul Ognean Plavşici, de la Parohia Arad-Centru şi diaconul Zoran Mutavschi. Sfânta slujbă a inclus şi rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu pentru bunătăţile cu care a bucurat lumea în anul încheiat, rugăciuni pentru bunăstare în anul ce va urma, precum şi o scurtă pomenire a ctitorilor şi a tuturor slujitorilor altarului din Turnu. Totodată, a avut loc şi „tăierea colacului” tradiţional, împănat cu crenguţe de busuioc verde, ca simbol al bunăstării şi care este predat ca o „ştafetă” de la „naşul bisericii” de anul încheiat (familiile Biserca Pavlovici şi Snejana Savici), către „naşul bisericii” de anul viitor (Darian Milin).

Această zi de sărbătoare triplă – hramul Bisericii, 150 de ani de constituire a comunităţii sârbeşti şi 20 de ani de păstorire la Nădlac a părintelui Milovan Milin, s-a încheiat cu o agapă frăţească, de la care nu au lipsit muzica sârbească şi voia bună.

Dr. Gabriela Adina Marco

Sursa: ARQ